COLAPS MORAL = COLAPS ECONOMIC [Foileton - partea a 2-a]

Desfraul si rautatea oamenilor, si dorintele inimii lor indreptate spre rau au fost si dupa potopul din vremea lui Noe, dar astazi pacatul desfraului, al rautatii si pervertirii omului de la standarele morale, cu colapsuri morale si economice sunt mai mari ca oricand. Omul modern nu mai poate sa auda de moralitate, din cauza decaderii in imoralitate. Dureros si strigator la cer.

Continuand cercetarile Biblice mai departe gasim ca, desi erau zeci de milioane de oameni cazuti in pacat inainte de potop, Dumnezeu a avut o singura familie credincioasa, a lui Noe, pe care a salvat-o in Corabie, si cu ea impreuna cate o pereche din toate vietuitoarele Universului, pentru a continua viata pe planeta dupa potop prin inmultirea lor. Iata, cum Dumnezeu ne prezinta ca l-a gasit pe Noe, prin Scriptura care zice: „Noe insa a aflat har inaintea Domnului Dumnezeu. Iata viata lui Noe: Noe era om drept si neprihanit intre oamenii timpului sau si mergea pe cale Domnului. Si i s-au nascut lui Noe trei fii: Sem, Ham si Iafet" (Fac. 6:8-10). In aceasta Scriptura, omul poate vedea cum Dumnezeu respecta dreptatea si adevarul. Noe fiind gasit drept si neprihanit cu familia sa, l-a salvat prin Corabia care a construit-o la porunca lui Dumnezeu. Aceasta salvare o putem vedea si azi la atatia oameni, desi s-au intamplat atatea dezastre in lume.

In urmatoarele Scripturi, Dumnezeu ne descopera colapsurile economice din cauza stricarii pamantului in urma vietii de imoralitate a oamenilor, cand zice: „Si a cautat Domnul Dumnezeu spre pamant si iata era stricat, caci tot trupul se abatuse de la calea sa. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Noe: Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul, caci s-a umplut pamantul de nedreptatile lor, si iata ii voi pierde de pe pamant. Tu insa fa-ti o carabie de lemn de salcam..." (Fac.6:12-14). Asa putem vedea colapsul economic prin „stricarea pamantului", si nerodirea lui ca urmare a colapsului moral datorita caderii omului din standerele Creatorului, in imoralitate.

Ce faceau oamenii inainte de potop, cand Noe construia Corabia dupa dimensiunile date de Dumnezeu? Ne raspunde Domnul Iisus, zicand: „Si precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi venirea Fiului Omului. Caci precum in zilele acelea dinainte de potop, oamenii mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, Si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului" (Matei 24:37-39). La fel si astazi oamenii petrec in cele lumesti, si nu se gandesc ca maine poate veni sfarsitul vietii din cauza imoralitatii in care traiesc. Fericit este acela care cheama numele Domnului pentru ca se va mantui (cf. Fapte 2:21; Rom.10:13).

Despre potop.

Potopul din vremea lui Noe a durat „patruzeci de zile si patruzeci de nopti", cand apa a crescut si a ridicat Corabia deasupra pamantului si a muntilor si plutea deasupra apelor. Apa crescand mereu pe pamant, pana la „o suta cincizeci de zile" (cf. Fac. 7:17-24).

Dupa patruzeci de zile, Noe, a deschis fereastra Corabiei si a dat drumul corbului sa vada daca a scazut apa si nu s-a mai intors pana ce a secat apa. Apoi, a trimis Noe un porumbel care mergand s-a intors inapoi, caci apa nu scazuse. Dupa sapte zile Noe a trimis din nou porumbelul din Corabie, care s-a intors inapoi spre seara cu o ramurica verde de maslin in ciocul lui. Dupa alte sapte zile, Noe dand drumul din nou porumbelului nu s-a mai intors, intelegand ca apa a scazut (cf. Fac. 8:6-12).

„Atunci a grait Domnul Dumnezeu lui Noe si a zis: Iesi din Corabie tu si impreuna cu tine femeia ta, fiii tai si femeiile fiilor tai. Scoate de asemenea impreuna cu tine toate vietatile...." (Fac. 8:15-22). In continuare: „A binecuvantat Dumnezeu pe Noe si pe fiii lui si le-a zis: Nasteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti" (Fac. 9:1).

Colaps moral cu sfarsitul Sodomei si Gomorei.

„Atunci a slobozit Domnul peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul" (Facere 19:24). Ploaia de pucioasa si foc din cer de la Dumnezeu, care s-a coborat asupra marilor orase Sodoma si Gomora, iata ce ne descopera Scriptura ca a avut loc: „Si a stricat cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si toate plantele tinutului aceluia. Femeia lui Lot s-a uitat inapoi si s-a prefacut in stalp de sare" (Fac. 19:26). Asadar, colapsul moral din orasele Sodoma si Gomora a adus un colaps al vietii, cu stergerea oraselor de pe fata pamantului, a locuitorilor si plantelor tinutului aceluia. In locul lor urmand Marea Moarta cu „stalpul de sare" in fata a femeii lui Lot, ca marturie, care nu a vrut sa asculte de Dumnezeu sa nu se „uite inapoi" cand i s-a spus sa fuga la munte (cf. Fac. 19:17).

Precum inainte de potop, Dumnezeu a gasit numai pe Noe cu familia drept inaintea Sa, tot asa a gasit in Sodoma si Gomora numai pe familia lui Lot, nepotul lui Avraam, drept inaintea Sa si pe care l-a salvat.

Care era nelegiuirea pacatului, in colapsul moral, in care traiau oamenii din cele doua orase, Sodoma si Gomora, ne descopera Scripturile, care zic: „Zis-a deci Domnul: Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor e cumplit de greu" (Fac. 18:20). Aceasta Scriptura ne descopera ca, pacatul locuitorilor, Sodomei si Gomorei, era „cumplit de greu". Sa mergem mai departe prin Scripturi, si iata urmatoarea Scriptura descrie pacatul, astfel: „Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni...., Pentru aceea, Dumnezeu i-a lasat unor patimi de ocara, caci la ei femeile au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii; Asemenea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand in ei rasplata cuvenita ratacirii lor.

Si precum n-au incercat sa aiba pe Dumnezeu in constiinta, asa si Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata, sa faca cele ce nu se cuvine. Plin de toata nedreptatea, de desfranare, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele, barfitori. Graitori de rau, uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, nesupusi parintilor, Neintelepti, calcatori de cuvant, fara dragoaste, fara mila; Acestia, desi au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac." (Romani 1:22-32).

Acestea erau pacatele Sodomei si Gomorei cu homosexualitatea in frunte, care au condus la colapsul moral, la caderea din standarele de viata normala si la plata pacatului care este moartea (cf.Rom. 6:23) la orasele Sodomei si Gomorei cu locuitori ei. Aceste pacate strigatoare la cer le vedem astazi cum isi cer drepturile si cum sunt aprobate de guvernele lumii.

Colaps moral si economic in Egipt.

„Iata, vin sapte ani de belsug mare in tot pamantul Egiptului. Dupa ei vor veni sapte ani de foamete si se va uita tot belsugul acela in pamantul Epitului si foametea va secatui toata tara" (Facere 41:29-30).

Asa a talcuit Iosif visul lui Faraon ca, vor veni sapte ani de belsug si sapte ani de foamete peste tara Egiptului, si faptul ca visul s-a aratat de doua ori lui Faraon, aceasta inseamna ca este lucru hotarat de Dumnezeu sa se implineasca (cf. Fac. 41:32). „Cei sapte ani de foamete" erau urmarea pacatului idolatric in tot Egiptul si imoralitatile care aveau loc. De exemplu: Tanarul Iosif, care a fost luat de egipteanul Putifar in casa lui, si care la randul sau era comandantul garzii lui Faraon, a ajuns ca femeia lui Putifar sa-i zica lui Iosif: „Culca-te cu mine!" (Fac. 39:1-7).

Iosif neacceptand pacatul desfraului cu femeia stapanului sau, ea a mers la Putifar si i-a spus invers, ca evreul Iosif i-a zis ei: „Culca-te cu mine!", iar Putifar la bagat in temnita pe Iosif, iar mai-marele temnitei a dat pe mana lui Iosif conducerea temnitei (cf. Fac. 39:8-23).

Colapsul economic din Egipt a fost salvat, pentru ca Faraon a ascultat sfatul lui Iosif de a pune un barbat priceput si intelept peste tara Egiptului ca, sa economiseasca grau pentru paine din cei sapte ani de belsug, pentru cei sapte ani de foamete (cf. Fac. 41:33-36). Acest sfat a placut lui Faraon si dregatorilor lui, si i-a zis lui Iosif: „Apoi a zis Faraon catre Iosif: de vreme ce Dumnezeu ti-a descoperit toate acestea, nu se afla om mai intelept si mai priceput decat tine. Sa fii dar tu peste casa mea. De cuvantul tau se va povatui tot poporul meu si numai prin tronul meu voi fi mai mare decat tine. Apoi Faraon a zis lui Iosif: Iata, eu te-am pus astazi peste tot pamantul Egiptului! Si si-a scos Faraon inelul din degetul sau si l-a pus in degetul lui Iosif, ... era de treizeci de ani (cf. Fac. 41:39-57).

Si venind foamete peste toata fata pamantului, Iosif, omul cu Duhul lui Dumnezeu (cf. Fac. 41:38), a deschis jitnitele si a vandut paine la toti egipteni si la toti care veneau si din alte tari in Egipt sa cumpere grau (cf. Fac. 41:56-57). Asa a ajuns si familia lui Iosif, tatal lui Iacov, cu fratii lui in Egipt sa cumpere grau de paine si apoi sa se mute la Iosif in Egipt. Cititi capitolele de la 42 la 47 din Cartea Facerii. Se pot vedea lucrarile lui Dumnezeu de purtare de grija pentru cei ce cheama numele Lui (cf. 2Tim. 2:19)

Deci, in salvarea peirii poporului in cei „sapte ani de foamete", constatam, caci, colapsul moral, care duce la colapsul economic, poate fi salvat prin oameni cu Duhul lui Dumnezeu ca evreul Iosif din Egipt, despre care Faraon a zis: „Si a zis Faraon catre dregatorii sai: Am mai putea gasi, oare, un om, ca el, in care sa fie duhul lui Dumnezeu?" (Fac. 41:37).

Aceasta inseamna ca, Faraon a fost luminat de Dumnezeu, sa vada in Iosif duhul lui Dumnezeu, pentru a se salva poporul in cei „sapte ani de foamete". Asadar, intre toti inteleptii Egiptului si intre toti preotii egiptenilor, care slujeau idolilor, nu s-a gasit un intelept cu duhul lui Dumnezeu, ca Iosif, caruia Faraon sa-i poata incredinta tara spre salvare in anii de foamete, decat numai evreul Iosif. Prin urmare, colapsul moral si economic de azi, din aproape intreaga lume, poate fi salvat numai prin oameni cu duhul lui Dumnezeu. Si acum, iata, raspunsul Domnului Iisus, care zice: „Cine are urechi de auzit sa auda." (Matei 13:9).

Tragic ar fi, in vremea aceasta, a colapselor morale si inceputul celor economice, sa se adevereasca proorocia lui Isaia, care zice:„...Cu urechile veti auzi, dar nu veti intelege, si cu ochii va veti uita, dar nu veti vedea. Caci inima acestui popor s-a invartosat si cu urechile aude greu si ochii lui s-au inchis, ca nu cumva sa vada cu ochii si sa auda cu urechile si cu inima sa inteleaga si sa se intoarca, si Eu (Dumnezeu) sa-i tamaduiesc pe ei" (Matei 3:14-15).